Blogu’ lu’ Boca

Tocmai am ajuns dupa un drum de 3 ore de la Klagenfurt. Am venit cintind in masina si asta nu pentru ca as fi un fan al croatilor sau penru ca nu ii iubesc pe nemti. Din contra, istoria, pe care mai mi-o aduc aminte din ce am citit pe linga scoala, imi spune ca exista suficiente asemanari intre cele doua natii. Asa ca nu prea am slabiciuni sau adversitati pentru nici una dintre cele doua echipe. Totusi uitindu-ma astazi la meci, in timp ce comentam, am avut senzatia ca sint pe dos in multe momente. Adevarata masina de fotbal germana, cea despre care Lineker spunea celebrele sale vorbe, a fost astazi un mecanism de mina a 6-a, purtind o eticheta “Made in China”. Adevaratii nemti au fost croatii si daca mai aveam dubii in legatura cu corectitudinea acelui rezultat de pe Wembley, acum pot sa o spun cu mina pe inima, acesti croati sint cu o clasa peste englezi. Tactic au dat o lectie extraordinara tuturor, au aratat ca nu degeaba se face licitatie cu strigare la tirgul de fotbalisti ai lui Slaven Bilic, iar selectionerul, care a fumat nervos vreo 3 tigari una dupa alta inaintea partidei, in ciuda semnele cu fumatu’ interzis ( cine oare le-o baga in seama ??? ) este intr-adevar pe merit curtat pe bani grei de echipe cu pretentii din Premier League. Pe linga placerea de a fi acolo la Croatia-Germania 2-1, am avut ocazia sa ma intilnesc si sa schimb doar 30 de secunde citeva impresii cu Gerard Houllier, fostul antrenor al lui Liverpool. Va aduceti aminte ? In 2001, Liverpool realiza tripla, obtinind trei cupe, UEFA, Cupa Angliei si Cupa Ligii cu Houllier pe banca. Insa, cel mai mare bine pe care l-a facut francezul cormoranilor este ca, in 1998 a promovat de la juniori un baietel pe nume Steven Gerrard, omul care la ora actuala ar trebui sa fie un model pentru orice fotbalist care se respecta. N-are tehnica lui Rnaldinho, nici viteva lui Ronaldo, nu dribleaza ca Mutu si nici nu inscrie gol dupa gol ca Luca Toni. Insa are o calitate ce e din ce in ce mai rara in acest fotbal pierdut printre muntii de bani ai patronilor – suflet, pune suflet pe teren, se vede si se simte inca de la prima preluare. Cind toti se resemneaza si spun gata, am pierdut, asta e, Gerrard ia mingea si se incapatineaza sa creada ca inca se mai poate. Pentru Gerrard, altmineri plati regeste pe Anfiel, si pe merit spun eu, fotbalul se mai poate juca si cu pasiune, cu suflet si cu spirit de suporter. Pentru ca, in urma cu mai bine de un secol, la inceputuri, cind te inscriai la un club, o faceai pentru ca tineai cu acea echipa, nu pentru ca erai refuzat intr-o parte, sau ti se oferea un salariu mai mare. Stiu, e o parte romantia a fotbalului care nu va reveni niciodata, dar asta nu ne poate impiedica sa visam la vremurile cind se punea osul pentru sigla si nu doar n ziua de salariu.