Africa de Sud 4 iunie 23, 2010
Posted by nomotetul in Opinii....trackback
Pe cuvintul meu ca am venit in Africa de Sud minat de cele mai bune intentii. Jur ca am fost hotarit sa incerc sa ii inteleg pe oamenii astia si oricum impresionat de imaginile de la televizor vazute pe la inceputul anilor 90 ii compatimeam pe locuitorii de culoare din aceasta tara supusi atitor ani de umilinte din partea minoritatii albe. Acum recunosc ca niciodata nu am avut posibilitatea sa intru intr-o relatie directa cu oamenii de culoare. Singurul lucru pe care il stiam era din bancurile cu negrii de pe vremea lui Ceasusescu si din calatoriile pe care le-am facut. In Paris de exemplu am fost socat inca din prima deplasare de acum 10 ani de faptul ca parca sint prea putini francezi ! Ei bine in 2009, la meciul Franta – Romania parca dadeai cu tunul si nu mai vedeai un alb in afara turistilor! (exagerez un pic insa daca intrebati pe oricine va poate confrma ca numarul locuitorilor de culoare din Paris, veniti din toate colturile lumii, a crescut exponential in ultimii ani ). Asadar am plecat un pic speriat spre Africa, din cauza povestilor legate de securitate, dar si plin de cele mai bune intentii. Intentii care marturisesc, dupa doar 11 zile de stat prin Rustenburg si Pretoria mi-au fost spulberate. Si nu au fost spulberate de o singura intimplare nefericita, cum a fost cea cu Mihnea, aproape de a fi tiharit pe strada ziua in amiaza mare ! Incet, incet m-am convins ca Africa nu poate fi decit cel mult vizitata de un alb normal, in nici un caz locuita de vreunul. Ma intorceam de la Pretoria. Era 4 dupa amiaza… Mi-era o foame de nu mai vedeam. Vorbesc cu myfriend ( tipul care conducea, sorry ! n-am reusit niciodata sa ii retin numele e intr-una din cele 11 limbi oficiale de pe aici- de fapt sint mai multe dar in fine !) si ii zic : “Opreste undeva ca devin canibal !!!!” Nu m-am exprimat chiar asa dar in fine aveam o foame de leopard exilat intr-un restaurant lacto-vegetarian. “Perfect”, imi zice el, “sintem in satul in care m-am nascut eu, trebuie sa gasesc ceva pentru tine” Si a gasit!!! Oameni buni, nu sint fitos, nu am fost toata viata, prietenii ma stiu, daca e cazul prajesc carnea la bricheta si amestec salata cu doua crengi de copac insa in viata mea n-am fost in asa circiuma cum a fost aia in care m-a bagat myfriend !!! Linga locul unde se servea, la 2 metri, despartita de un zid doar pe jumatate era baia, buda, toaleta sau in fine WC-ul. Adica tu trebuia sa stai la sa-I spunem masa si daca era liniste auzeai susurul apei ( in fine nu despre apa e vorba ) produsa de doi domni de culoarea lalelei negre !!!. Nu va mai spun ca pina am trecut prin curte si am intrat in faimosul “pub” sa uitau aia la mine ca la urs! Cred ca de la infiintarea stabilimentului si pina in 21 iunie 2010 la 16,30 ora locala, nu a calcat picior de alb acolo !!! Cascau gura si se vedea ca nu stiau cum sa reactioneze !!! O parte ma priveau cu mila, mila pe care o resimti cind vezi un sinucigas, alti zece ma compatimeau, vreo sase ar fi vrut faca poze cu mine, iar restul se gindeau deja la citi bani ar putea lua pe blugii si tricoul meu. Din respect () pentru myfriend n-am mieunat si am cerut o bere, sa nu zica ceva ca mi-e sila !!! Nu mai zic ca imediat am fost incojurat de vreo 15, barbati si femei care, jur ca asa a fost!, m-au luat la intrebari : cine sint, de unde, ce cred despre Africa de Sud, etc etc. Bineinteles ca desi eram primul la bar, vreo alti 17 negrii au fost serviti inaintea mea de retardatul care se ocupa cu asta. Chiar si myfriend parea un pic descumpanit de reactia consatenilor! Pina la urma a venit si berea, am luat-o la pachet si dupa ce am strins vreo 15 miini cu dreapta ( cu stinga ma tineam de portofel !) am depasit momentul si am ajuns la masina. Inutil sa spun ca in dreptul benzinariei, care e la 10 minute de hotel si de unde imi mai iau tigari si biscuiti, l-am rugat pe myfriend sa ma lase sa imi iau si eu ceva sa bag la stomac. Cele mai bune pateuri din viata mea le-am mincat in acea dupa amiaza, pe la vreo 5 si jumatate seara!!!
Asa e pâna te obisnuiesti iti spun eu.Africanii si extind, fostii africani ajunsi pe alte meleaguri ca sclavi la inceput acum ca emigranti,au in sângele lor acel ceas al lor care nu are 60 de minute ca pentru restul lumii ci muult mai multe minute.Au stilul lor,gena lor pe care le-am descoperit-o si in Cuba,si in Nouvelle Caledonie si in Madagascar si in Congo.Vrei aventura,du-te in Madagascar si intra in satele lor pasnice, ce nu stiu ce-ai aia ora (nu au pur si simplu ceasuri,n-au nevoie)n-au un radio.Timpul s-a oprit in ani 70 cand au plecat francezii.Varul pe peretii cladirilor e de pe timpul francezilor (fosti stapâni,plecati dupa ce-si luara independenta)Pestele uscat la soare e masa pentru oaspeti,masa pentru ei,cam zilnic.
In Cuba stilul lor a fost estompat de faptul ca m-am intors in copilarie, cand in rafturi la Alimentara erau doar crevetii made in Vietnam.O alta lume complet diferita.Si cand aud la TV “bai emigrez in Congo “daca iese Basescu.Pai sa se duca ei in Congo,nici macar o zi nu rezista.Tu iti dai seama ca belgienii au inceput sa construiasca un spital in Kinshasa (Congo fiind colonie belgiana pâna acu 50 de ani) acum 50 de ani,din cauza ca au obtinut independenta,belgii au plecat cu suturi in fund, si cladirea aia (printre altele) ramas inceputa (cam cum sunt scheletele neterminate de Ceausescu).Azi,dupa 50 de ani, chinezii care vin masiv in Africa, au ajuns si in Congo.Le exploateaza minele iar in schimb le fac sosele,blocuri si ..le termina si faimosul spital care a ramas schelet timp de 50 de ani.Timpul african se masoara altfel.Nu le-o lua in nume de rau.Dimpotriva,acolo tu esti anormal, ca nu faci ca ei.Bafta
Am crezut ca iar faci o pauza de scris ! Am intrat pe blog-ul tau de cel putin 10 ori de cand ai scris ultima data, dar degeaba! Intr-un final am mai facut un efort sa vad daca, plictisit sau extenuat de toate situatiile tensionate, caraghioase, “periculoase” prin care treci in Africa de Sud, vei mai scrie 2-3 ganduri pe blog… si surpriza !
Interesante ganduri si un pic hilare “peripetiile” tale la asa zisu’ “pub”! Cand parcurgeam randurile in care descri respectiva locatie si personajele care o animau, brusc mi-a aparut in minte o imagine super cool dintr-un desen animat celebru “Tom & Jerry”… TU in postura unei bucati uriase de friptura trecand prin fata tuturor acelor “lalele negre” care ar fi fost in postura lui TOM si al amicilor lui (niste motani urati si vesnic infometati) care saliveaza din plin savurand “mirosul” acelui “cotlet umblator”… M-ai binedispus cu aceste ganduri, m-ai intristat cand am citit despre colegul tau (imi pare rau ca a trebuit sa experimenteze pe pielea lui o asemenea “intamplare nefericita”) si nu in ultimul rand m-ai surprins cand ai scris ca atunci cand este cazul prajesti carnea la bricheta si amesteci salata cu doua crengi de copac … (imi pare rau ca nu te cunosc personal, tare as fi vrut sa vad asemenea “grozavii”).
Bafta si mult spor in continuare, incearca sa nu mai fi “anormal” asa cum spune Dan si nu are rost sa mai scriu ai grija de tine (cred ca atat familia cat si prietenii te streseaza cu asta). Nu de alta dar chiar sunt binevenite cateva randuri ca cele de pe blog-ul tau si ar fi pacat ca motivul pentru care nu mai scrii sa fie vreo “intamplare nefericita”!
Sper ca nu o “intamplare nefericita” te-a impiedicat si te impiedica in continuare sa ne mai impartasesti cateva ganduri ! Ceva noutati de prin Africa de Sud? Mai ai ceva zile de petrecut pe acolo (11 zile nu? parca pe 11 se joaca semifinala) se pot intampla multe lucruri interesante in tot acest timp. Mai incerc peste cateva zile, cine stie poate iti “vine” inspiratia!