Blogu’ lu’ Boca

Africa de Sud – final de drum… iulie 3, 2010

Este 9 dimineata la Port Elizabeth. Ma pregatesc de un drum lung spre casa pe care il astept de aproape 4 saptamini. Practic de cind am ajuns aici imi doresc sa ma intorc. Toate experientele pe care le ai calatorind in astfel de locuri mai putin accesibile unui roman obisnuit nu fac doi bani comparate cu o zi petrecuta acasa la tine. Poate ca de aia, desi fac parte dintr-o generatie care si-a dorit sa fuga din tara inca de cind s-a nascut , am ramas in Romania. Acasa e o notiune pe care nu ajungi sa o apreciezi cu adevarat decit in momentul in care esti departe. Si oricum desi sint lucruri de vazut, experiente inedite, peisaje frumoase si un Ocean Indian aici la Port Elizabeth care face toti banii, Campionatul Mondial, cit a fost el pentru mine, mi-a ajuns. Asa cum mi-au ajuns si laudele(putine) dar si criticile celor carora nu leau placut comentariile mele. Acum n-are rost sa intru in amanunte si sa explic cam ce presupune sa comentezi 5 zile la rind, sa faci naveta zilnic intre Pretoria si Rustenburg, sa dormi in fiecare noapte singur in tot hotelul, sa ai gratii la usi si sa nu poti sa iesi sa te plimbi nici macar 100 de metri pentru ca efectiv n-ai unde. Nu ma pling, nu sint absurd. Sint, asa cum am zis, unul dintre putinii romani care au sansa sa vada si locuri mai putin obisnuite de pe planeta asta care devine din ce in ce mai mica. Plec din Africa de Sud cu doua lucruri pe care le regret : 1-Romania nu a fost la acest mondial si 2-nu am avut ocazia sa-I ascult la microfon pe cei care m-au tot injurat prin presa si pe bloguri. Aseara dupa Olanda – Brazilia (rezultat care m-a bucurat!!!), ma luase asa o tristete vazindu-I pe olandezi cum sarbatoreau, atit in stadion cit si pe strazi. Ma si gndeam cam ce sentiment trebuie sa ai, ca suporter sau ziarist, sa fi la un mondial, sa mergi la un meci in sferturi si sa bati Brazilia sa ajungi in semifinale. Probabil ca pentru noi, pentru romani, perioada noptilor albe din ’94 va ramine mult timp unica. Imi e greu sa cred ca vom avea parte prea curind de o echipa nationala capabila sa ne faca astfel de bucurii. Oricum, atunci cind se va intimpla asta, voi fi acolo spre nefericirea celor care m-au tot injurat.